demagogie
S-arunci spiritul la câini?…
Demagogie, de la tribună nu şopti impurităţi
Ei nu vor să-şi pună în ordine dezordinea
După gândurile tale văd că eşti un monument
De-ai fi în stare - te-ai naşte lună, şi totodată soare
Ai născoci valuri, neavând nici râu, nici maluri
Pe-o şopârlă călare ai vrea să zbori, de-ai fi în stare
Poţi colora amurgul - fii pe pace, răsărit nu se va face
Unde poţi fugi tu, care, nici drum nu eşti, şi nici cărare
De câte ori i-am deschis întunericului uşa
Să plângi planificat o viaţă întreagă…
Nu vă temeţi să scoateţi de pe limbă mănuşa
Ideea demagogului mai are şi remorci...
Nu memoriza cuvântarea prea mult decoltată
Să râdă toţi odată, să plângă toţi odată -/ îi învăţau precum ieşeau din ou...
cruzime
Cruzimea-i ca şi un fier de călcat: / netezeşte toate părerile, trece tăcut peste ele...
Pe crucea mea că îndată m-aş decide/ să fiu mătură, curăţind pe aproape –Pe o biată mătură nici n-o poţi ucide,/ doar sub alt gunoi să te îngroape.
Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os...
Furia ta pe tine te va nimici
Te-ai înfuriat atât de des că ai rămas fără de suflet
Nu ai luat furia în mâini prima dată, ea o viaţă te va ţine în gheare
Furia ta e furtuna care-ţi scutură propriul rod
