Dor
Sărută-mi vocalele dulci, spânzurate de limbă
Abea când te urăsc - tu mă seduci
Împodobeşte-ţi destinul cu avuţia iubirii
De parcă până la naştere ne-am tot fi iubit
Sunt datoare c-o iubire clipei în care voi muri
Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte – nu cred să te iubească de astăzi înainte aşa altcineva...
N-am putut eu să te uit, şi n-am vrut să fiu uitată
În afara iubirii putem fi oricine...
Atât de bogată – toată-s pătrunsă de tine
Când pierzi iubirea pentru părinţi – monstrul din tine învinge
Dorul, numai el, e soarele blajin - tu zborul nu-i lega, şi nu-i turna venin
Muzeu, suflet
Şi sufletul e un muzeu - să nu intrăm neinvitaţi...
Găseşte ziua-n care eroii secole au trăit
Viaţa-şi aşteaptă copilul în ora maternităţii
Încăpătoare-i memoria pe care n-o încui
Izvoarele nu cântă în pieptul orişicui
Râd eroii doar, cu stea aşa de-naltă
Sufletul veghează nervii ce se zbat
