escroci, corupţie, mită
Guri desfrînate - răni pline de licoar
Fereşte-te de bolnavii de slavă şi de lux
Şi alfabetul peste noapte l-au corupt..
Propria privire e gata să vă vândă
El nu este om – este o vilă
Geamurile sparte nu pot fi lăudate, păcat
Mită – un loc în cimitir, pentru vampi
Escrocii îşi fură onoare zi de zi
Escrocii se adună în haite pentru ultima lor răsuflare
Lingăii toţi dormeau pe lângă prag
cerşetori
Azi te-a minţit, mâine te va trăda
Nu-mi cerşi dragostea, nu ador cerşetorii
Trădătorule, am curajul să t
Nu mânca sănătatea celor apropiaţi, că-ţi mănânci viitorul
Alungă ura din tine şi vei rămâne om
tradatori
El încă nenăscut îşi slujea stăpînii
Pe creştetul lui – o mâţă, o vulpe şi un mişel
N-a fost veac lingăi să nu fi avut
Laşii, printre buze, numele-mi scrâşnesc
În burta propriei mame, tu lătrai, nu cîinii
Eşti încă viu sau ai murit
Peste tot lingăii lumii…
Tu, omule, cu destinul tuns chilug şi zilele destrămate pînă la secunde, Te spintecă lăuntric un ţipăt prelung - dar cine-l aude?…
Ce stai pe coada zilei ca un scai?
Lumea mascată cu numele « simplu popor »
Ei viitorul propriu demult şi l-au vândut
Nu lacrima trădării mă alină
