In lumea Renatei Verejanu

Am mandat, de om, dar mi-l cere cine …

Ce este omul, să te gândeşti la el?...

După ce am avut surpriza /de a vedea chipul lăuntric al omului de stat, / nu-mi rămâne nimic de făcut...

Numai el, omul, îşi poate aminti de viitor 

Cultura pleacă de jos, de la disciplina de sine

Portretul unei zile în care n-am trăit...

Omul stie cand are de murit

Pentru fiinţa umană hrana cea mai sănătoasă sunt gândurile pozitive

Surâde-i duşmanului, privindu-l în ochi

Rugumă o vocală, şi nu o înjurătură 

Alungă ura din tine şi vei rămâne om

Cât n-ai fi de deştept, dacă nu ai caracter – nu poţi fi o personalitate 

Persoana care înjură îşi scuipă în suflet 

Cea mai puternică lumina – e a adevărului

Vorba lumii – mare putre în stat

Neauzit, ca secunda, se retrage laptele din sân

Doar mamele au un oftat închis în auz

Ideea azi e marfă ideeală pe piaţa mondială

Ideea care zace în umbra unui spic

Amiezile poetului doar prin flaut curg

Râdeau în el chiar şi cei morţi

Intrase în lacrimi, învăţa să plângă 

Fereştete de privirea ce domină cimitire

O şlacrimă găsesc în orişice amurg

Privirea ce domină un măr domnesc – E cea mai sfântă, e cea mai vinovată