Dorul e singurul drum pe viaţa lui stăpîn
Strigătul memoriei, ca o sirenă, după paşii noştri se alungă
O să asist doar la înmormântarea mea
Drepturile universale
Prin visele ţării trece acea demonstraţie / ce-i izgoneşte dintre oameni pe călăi
Salvaţi zâmbetul copilului de rângete aglomerate...
Se hotărăşte cu vot unanim:/pe care îl decapităm, pe care îl renumim / şi cui îi foarfecăm firul roşu” al sorţii...
pentru om şi omenie
pentru prieteni
Respinge din vârstă singurătatea
pentru femee
Femee sunt, pirdută în oglinzi
Un ochi de femee atât de fierbinte, că nici umbră nu poartă
Femeia care plânge de parcă ar cânta,/ Femeia care cântă de parcă-ar săruta,
Femeia ce sărută de parcă vrea să râdă, /Femeia care râde cu inima ei sfântă…
Nu-s femeea, - ziua în care trăieşti tînăr şi cinstit
pentru rude
Luaţi un interviu pentru presa mondială / de la înjurătura rămasă în mine din şcoală
De după uşă copilul – el însuşi o hrincă de pâine, /o pâine în aer cu ochii săi a cioplit