Eu am ştiut să fac din viaţa mea o sărbătoare
Împrumută oricui, orice, dar nu talentul propriu
Binefacerea supremă nu e să dai un ban, ci să dai din fericirea ta
Vai de cel care şi-a făcut din viaţă un chin
Al cincilea anotimp – inspiraţia
M-am simţit lider oricând şi oriunde
Nu recurge atît de des la avocatul din tine, faptele tale te apără
Nu înceta nicicînd să produci gînduri pozitive, ele îţi clădesc personalitatea
Nici o boală nu te distruge cum te distrug neajunsurile tale
De cite ori zici “nu pot”, “nu vreu”, “nu ştiu” – de atâtea ori intri binevol în sicriu
Ţi-ai obijduit mama – e primul semn că degradezi
Zilnic te învelesc în zâmbetul meu
În loc de întrebare – prietenul sau duşmanul moare...
Mi-am investit zâmbetul zi de zi
Să nu-mi permit o slăbiciune – e prea târziu, viaţa s-a dus...
De foşnetul mulţimii văzduhul se plictiseşte
Prunci crească-n sărbători...
Imaginară oglindă – ca focul în lemne, surâd blândă